În așteptarea Paștelui…

Din totdeauna am perceput Paștele ca pe o sărbătoare în familie.

Copil fiind îmi plăcea să merg la spovedanie și apoi împărtășanie. Tot acest ritual îl faceam la bunici. Biserica din satul lor era frumoasă, dar cel mai mult mă atrăgea pictura ce îl reprezenta pe Iisus rugându-se în gradina Ghetsimani. Era fiscinantă!

Imi placea cum plecam în grup de la biserică, cântând „Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând…”. Satul întreg răsuna de glasuri de copii ce vesteau învierea Domnului. Apoi ne așezam cuminți în jurul mesei și ciocneam ouă.

O altă mare bucurie venea a doua zi când ne căutam cadourile de la iepuraș… Acestea erau bine ascunse! De obicei primeam un penar chinezesc, o jucărie mică de plus, un pian mic-mic tot de jucărie… lucruri simple, dar pe care le apreciam.

Până la urmă Paștele este o stare! Iisus și-a adunat ucenicii pentru a sărbători în familie. Pentru ei a fost o taină, un secret!

Îl sărbătorim pe cel răstignit care a murit și a inviat pentru noi.

Ce bucurie e mai mare să spunem în zorii zilei „Hristos a înviat!” și să cerem iertare celor ce le-am greșit?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s